vineri, 28 decembrie 2012

ZBORUL SPRE STELE - roman

ÎN LOC DE PREDOSLOVIE

Iubirea – constanta vibrantã a umanului – o descriptivã şi sinergicã actualizare în romanul lui Virgil Stan

Frãmântãrile curente ale cotidianului şi presiunea imensã pe care acestea le pun pe umerii contemporanului, obligã omul sã iasã din atmosfera curent-banalã, sã-şi caute refugiu într-o nouã lume creatã de el, doar pentru el, o lume în care suntem invitaþi cu persuasiune sã ne regãsim şi noi. Unul dintre sentimentele care au cântat sau încântat speþa umanã, de-a lungul istoriei, este dragostea, ca trãire situatã uneori deasupra oricãrei morale, oricãrui viciu şi de foarte multe ori transformatã în sentiment pur, nobil, din care sã se nascã poveşti de viaţã incredibile. Se ştie, însã, cã sufletul nu are vârstã, ci împrumutã doar consistenţa amintirilor acumulate. Visul unei dragoste împlinite, împãrtãşite, este un sentiment pe cât de comun, pe atât de greu de realizat. Oamenii ştiu sã iubeascã în multe feluri, sã-şi manifeste sentimentele, uneori - constructiv, alteori – distructiv. Se pricep de minune sã fie duplicitari, sã transforme neadevãrurile proprii în adevãruri pentru cei din jur, sã închege dragostea fragilã ca un balon de sãpun, sã creeze iluzii terminate deseori cu dezamãgiri crunte. Rareori se construiesc iubirile ce se dovedesc a fi sincere, înãlţãtoare, netrucate de dorinţe ori interese ascunse şi meschine.
De-a lungul istoriei au existat celebre perechi de îndrãgostiţi, care au fãcut deliciul cititorului, împãtimit sã caute sublimul. Sã amintim sumar, doar de câteva dintre ele: Cleopatra şi Marc Antoniu – o iubire desprinsã dintr-un scenariu shakespearian, o dragoste tulburãtoare, dar neîmplinitã datoritã uneltirilor şi uneltitorilor potrivnici. O altã poveste de dragoste incredibilã este cea dintre Shah Jahan şi Mumtaz Mahal – finalizatã cu ridicarea celebrei construcţii Taj Mahal (monument funerar) devenit simbolul planetar al iubirii eterne, în care se odihnesc cei doi îndrãgostiţi. Şi, fãrã sã uitãm de romantismul shakespearean, Romeo si Julieta – o poveste de iubire universalã, iubirea imposibilã, tragicã sub toate aspectele ei. Şirul poveştilor incredibile de dragoste poate continua: Orfeu şi Euridice, Cupidon şi Afrodita, Ulise şi Penelopa, Paris şi Elena, Tristan şi Isolda, Othello şi Desdemona, Henry şi Catherine, Maitreyi, Salim şi Anarkali, Abelard şi Eloise, Lancelot şi Guinevere, Piramus şi Thisbe.
Iubirile moderne sunt „upgradate”, denotând - parcã - mai puţin romantism şi implicând o mai mare detaşare emoţionalã. Eroii acestora sunt oameni obişnuiţi, însã, cu certitudine, povestea este lipsitã de aura mitului sau doza de supranatural. Un astfel de love story, construit pe un triunghi al erosului este „Zborul spre stele” al romancierului mangalean Virgil Stan, ce publicã frecvent, sub pseudonimul Gelu Pescaru, pe foarte multe dintre revistele literare online sau tipãrite din ţarã şi din diaspora.
Romancier, prin excelenţã, Virgil Stan ştie sã deruleze cu flexibilitate, stil şi vervã scriitoriceascã, un fir epic limpede, fãrã rupturi de ritm, sã „picteze” personaje vii, pline de surprize, desprinse - cu certitudine - din cotidian. În romanul sãu de dragoste, erosul - construit cu delicateţe şi o deosebitã atenţie la detalii - este pur, lipsit de orice urmã de indecenţã ori trivialitate. Un om cu o experienţã remarcabilã de viaţã are abilitatea de a crea stãri de exaltare incredibile: picurã peste secvenţele „fierbinţi” nevoia de tandreţe şi romantism sau construieşte declaraţii de dragoste desprinse parcã din nemuritoarea poveste a sultanei Hafsa şi a lui Yavuz Sultân Selim Khan (conducãtor al imperiului otoman, dar şi un erudit creator de poezie arabo-persanã din secolul al XVI-lea): „…acum sunt ca o adiere a brizei care-ţi şopteşte, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împleteşte în pãrul rãsfirat peste umerii goi, dezmierdaţi de rãcoarea mãrii. Sunt marea care-ţi sãrutã buzele înfierbântate de arşiţa iubirii încã nenãscute sau cerul înstelat care te îmbrãţişeazã în tãcere, aşa cum pot fi şi luceafãrul ce strãluceşte  aninat la zenit în revãrsatul zorilor. Îţi port în gând suspinul şi mã îmbãt din tãria sentimentului de împlinire...”.
Se spune cã un roman fãrã o poveste este o scriere fãrã esenţã şi vibraţie şi, de ce nu, lipsitã de valoare. La Virgil Stan existã o poveste, în acest caz o furtunoasã idilã dintre „Cupidon” şi „Afrodita”, ce se petrece sub privirile insidioase ale „Herei”. În roman, Ştefan, un burlac boem - arãtos şi bogat, le atrage în mreje, ducându-le în „alcovul” sãu pe cele douã femei (mamã - Gloria şi fiicã vitregã - Dalia), construind douã fulgerãtoare poveşti de dragoste paralele. În acest triunghi al dragostei, la bazã sunt dorinţele raţionale, premeditate, ale celor doi protagonişti maturi, iar spre vârf este dorinţa sincerã, cãutarea febrilã de rost şi împlinire a protagonistului mai tânãr. Apar astfel diferenţele clare de abordare, datorate experienţelor proprii şi viziunii diferite asupra vieţii – ca perpetuu spectacol. Romancierul se pricepe de minune sã „deseneze” - în câmpul vizual al cititorului - florilegii, care sã sublinieze feminitatea, sã laude muza, fapt întreprins cu precizia unui ceasornicar elveţian care, cu o deosebitã rãbdare şi atenţie la detalii, îmbinã rotiţã cu rotiţã pentru a-şi perfecta mecanismul. Pedanteria este aproape femininã: „Rochiţa avea drapeuri frumoase, volãnaşe la decolteuri şi bretele, iar la nivelul taliei era lucratã cu un passe plisat care-i scotea în evidenţã şi mai mult talia subţire. Avea sandale albe moderne, cu talpã platformã, potrivite pentru orice outfit, sã parã şi mai înaltã. O poşetã minusculã îi atârna neglijent pe umãr.”
Femeia şi feminitatea sunt punctate cu rafinament analitic - „Femeia trebuie de multe ori privitã ca pe un obiect de artã. O originalã sculpturã a naturii, care a inspirat marii artişti ai lumii ce au generat opere nemuritoare cu dalta sau cu penelul lor. Fãrã o femeie frumoasã toate acestea nu puteau sã aparã.”, tot aşa precum iubirea este intuitã ca sens tumultuos dar şi pozitiv al vieţii, un rug ce trebuie perpetuu întreţinut: „Iubirea nu poate rezista multã vreme dacã nu este exemplificatã prin fapte, dacă zilnic nu-i dai dovezi cã existã în sufletul tãu, aşa cum flacãra nu poate rãmâne aprinsã dacã nu este alimentatã cu oxigen. Ca sã exemplifice acest lucru acoperi o lumânare cu un pahar fãcând ca aceasta sã se stingã. Iubirea nu poate fi durabilã dacã nu este protejatã.”.
Printre întâmplãrile derulate rapid, pe firul poveştii transpar frãmântãri, întrebãri, implicaţii şi consecinţe pe care unii dintre eroii şi le asumã, iar alţii le neagã cu vehemenţã. Povestea în sine nu are ceva senzaţional, dar surprinde prin epicul articulat, bine structurat, prin situaţiile create şi pasajele descriptive generoase. Finalul acesteia este oarecum intuibil, Dalia nu se cãsãtoreşte cu boemul Ştefan, ci face o altã alegere, care cu certitudine îi va aduce mai mult echilibru, pace sufleteascã şi împlinire prin iubire. Deşi se doreşte un roman modern de dragoste, „Zborul spre stele” are „ceva” din poveştile romanţate ale mijlocului secolului al XX-lea, din boemul cinematografiei americane. Modern este cadrul fizic şi conjunctura socialã în care se petrece acţiunea, însã povestea şi personajele imprimã „peliculei” o dozã de parfum retro, ceea ce este încã un aspect inedit din punct de vedere literar. Citind „Zborul spre stele”, ne amintim de protaza formulatã de Gabriel Jose Garcia Marquez, şi anume: „Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.”. Un alt lucru îmbucurãtor este acela cã poeţii şi cãrţile Armonii Culturale au devenit lecturile favorite ale unor personaje de poveste - Dalia (vorbim aici despre poeta Georgeta Minodora Resteman şi cãrţile sale de versuri „Descãtuşãri – Fãrâme de azimã” şi „Rãtãcite anotimpuri”). Din punctul nostru de vedere, lucrarea este încã o reuşitã - în arealul romanului de dragoste, iar Virgil Stan - un savuros cronicar al iubirii – ca sentiment unic, înãlţãtor, universal valabil.

Gheorghe A. Stroia Adjud – brumar 2012

Zborul spre stele - dedicatie

MOTO: “Un cuvânt plin de iubire preţuieşte atât de mult şi totuşi el costă atât de puţin”                           
Nicolae Iorga
                                                          În loc de prolog
(sau nota autorului)
Acest roman este dedicat în exclusivitate nepotului cel mare, Ştefan Ştefîrcă, aflat acum la vârsta de şaptesprezece ani, o vârstă a incertitudinilor, a nesiguranţei, a curiozităţilor, a lipsei de încredere în capacităţile proprii de judecare a faptelor şi mai ales vârsta tentaţiilor de tot felul.
Este perioada când încă nu înţelege prea bine efectul primului sărut primit de la colega de clasă, ori când prin curtea şcolii urmăreşte avid cum merele în pârgă ale unei fete se mişcă jucăuşe sub cămaşă, iar imaginaţia lui o ia razna. Este vârsta dorinţelor neîmplinite, sau a cercetărilor, a trasului cu ochiul prin decolteurile fetelor, a pipăitului şi a primei ţigări fumate, sau a primei cutii cu bere, golită cu amicii de aceeaşi vârstă, pe o bancă dintr-un parc, când au preferat să chiulească de la orele de chimie sau de fizică.
La această vârstă unii tineri, fie ei băieţi sau fete, încă nu ştiu precis ce doresc de la ei, de la viaţă, de la prieteni, sau de la cei ce îi înconjură. Cred că toţi acei ce le spun că nu-i bine să facă un anumit lucru le sunt duşmani, că le îngrădesc libertatea de a alege ce-şi doresc cel mai mult pentru ei. Să fie ei înşişi, cu egoul lor, cu dorinţele şi voinţele lor din acele clipe, cu nevoia de a
epata, de a fi cool, sau sexi, tuns sau cu plete, îmbrăcat în haine de firmă sau în blugi peticiţi, numai să fie cel mai cel dintre toţi colegii. Toţi tinerii trec prin aceste stări normale ale vârstei, aşa că nici nepotul meu nu a fost scutit sau nu a fost ocolit de aceste evenimente, numai că viaţa aşa cum este actualmente în ţară, fără posibilităţi sau şansă pentru tineri şi nu numai pentru ei, a fost mai dură cu el faţă de colegii sau prietenii de vârsta lui. L-a rupt la şaisprezece ani de grupul său de amici, buni sau răi, de fetele din şcoală sau din cartier şi l-a “teleportat” undeva departe de ei toţi, mai aproape de Cercul Polar decât de colectivul lui de acasă, obligându-l să cunoască o altă limbă, o altă cultură, dintr-o altă dimensiune a civilizaţiei. Textul povestirii din roman nu are nimic comun cu viaţa pe care o trăieşte sau o va trăi beneficiarul acestor rânduri, dar el poate trage o concluzie din ea: că tot timpul trebuie să te lupţi cu ceva, ca să câştigi altceva. Acum se luptă doar cu o viaţă nouă, într-o ţară nouă, dar lângă ai săi, ocrotit şi sprijinit de familie, să treacă mai uşor peste aceste schimbări din viaţa sa, pregătindu-se astfel să întâmpine greutăţile inerente ce vor veni. Călindu-se la vârsta aceasta a incertitudinilor, va şti să facă faţă şi viitorului său imprevizibil, devenind mai puternic, mai puţin temător şi mult mai optimist. Dacă Ştefan din cuprinsul romanului a ajuns un om de afaceri de succes, când nici nu visa aceasta, însă poate că spera ca orice om la început de viaţă acest lucru, am convingerea că şi nepotul meu va fi un bărbat de succes (frumos fiind), care să devină un stâlp de susţinere al familiei, atunci când viaţa o va decide. Eu am toată încrederea în el, ştiind că la temelia educaţiei şi caracterului său, există sădită o genă sănătoasă. Toată dragostea mea pentru el şi familia sa e transpusă printre rândurile acestui roman. Citindu-l va afla, desigur, adevărul.
Bunicul Gelu

miercuri, 21 noiembrie 2012

INTALNIREA DE TAINA



ZBORUL SPRE STELE - roman de dragoste.  Editura "ARMONII CULTURALE" - Adjud.  Editor: Gheorghe A. Stroia



 Fragment:

Sejurul celor două vrâncence se desfăşura normal. Dimineaţa mergeau la baza de tratament, apoi plecau la plajă. După amiaza îşi făceau somnul de frumuseţe, iar pe la ora patru reveneau pentru câteva ore bune de plajă şi scaldă în apa sărată a mării. Seara la cină se mulţumeau ori cu muzica din local, ori preferau vreo terasă sau gradină de vară. Sorin nu renunţase de a se afla în preajma Daliei. Uneori le însoţea în plimbările de seară prin staţiune sau la vreun film ce rula la grădina de vară, dacă nu era alt spectacol. Profita şi el de prezenţa fetei în ultimele sale zile de vacanţă la mare. Astăzi i-a propus Daliei să meargă la discoteca aflată în vogă în acest sejur şi anume la discoteca Kremlin, unde se produceau DJ renumiţi, veniţi din capitală, unul chiar din Suedia. Spre bucuria sa, fata acceptă. Nu îl mai întâlnise pe Ştefan din ziua când s-au întors dimineaţa din Vama Veche, aşa că începuse să se plictisească doar cu prezenţa mamei. După plecarea fetei la discotecă, Gloria singură în cameră urmărea programul de la televizor. Plictisită deja, îi veni ideea să-l sune pe Ştefan pe care nu-l mai întâlnise de atâtea zile. Poate că are timp să bea împreună o cafea. Ieşind de sub duş, Ştefan a auzit telefonul care continua să sune enervant la o oră când el ar fi dorit să aibă linişte. Se pregătea de culcare. Tocmai îşi freca corpul cu prosopul său pufos, să adune picăturile de apă fierbinte ale duşului. Astăzi îşi găsise cei de la Garda Financiară să vină în control la unitatea sa şi toată ziua a avut de stat alături de cei de la contabilitate să prezinte documente care să dovedească provenienţa produselor ce intrau în gestiunea restaurantului. Nu au avut ce găsi în neregulă, dar cum aceştia trebuia să-şi facă simţită trecerea prin unitatea lui, tot îi aplică o amendă pentru faptul că cei de la bucătărie nu întocmise până la sosirea controlului documentele de transfer al alimentelor din gestiunea magazinerului, în cea a bucătarului şef. La ce aglomeraţie era în Complex, numai de hârţogărie nu avea vreme bucătarul şef. Era treaba contabilei. El trebuia doar să fie gata la timp cu masa pentru sutele de turişti care erau cazaţi în hotel, sau care veneau să mănânce à la carte. Ridică plictisit telefonul:
- Alo! Dunca la telefon! Cine-i?
 - Scuză-mă Ştefan, poate te-am deranjat, auzi el o voce plăcută în receptor ce i se părea cunoscută. Sper că nu dormeai la ora asta.
 - Sărut mâna Gloria, îşi reveni el din derută. Scuză-mi tonul, dar nu mă aşteptam să primesc vreun telefon de la tine la o aşa oră.
- Nu-i decât zece şi ceva de aceea mi-am permis să te sun. Dalia a plecat cu Sorin la discotecă şi eu mă plictisesc singură în cameră. Ai timp pentru o cafea?
- Chiar dacă sunt obosit având o zi execrabilă, pot să te refuz? continuă el, nu prea bine dispus.
 - Nu am de gând să te reţin prea mult timp, insistă ea. Mai schimbăm şi noi o vorbă. Nu ne-am mai văzut de aproape o săptămână. Nu-ţi era dor de noi? Ne ocoleşti cumva?
- Nu v-am ocolit, de ce s-o fac? Chiar aveam de gând să vă invit sâmbătă la o plimbare spre Balcik apoi spre Nisipurile de aur, că tot nu faceţi tratament.
- Unde vrei să ne întâlnim?
- Nu ştiu ce să zic... În restaurant? Unde este plecată Dalia?
 - La Kremlin.
- Atunci să ne întâlnim în discoteca noastră? Sau vrei să mergem în altă parte?
 - Ce să-ţi spun? Pentru o cafea putem să ne întâlnim oriunde, inclusiv la tine. Sper să fii băiat cuminte dacă-ţi trec pragul camerei..., continuă ea pe un ton vesel.
 - De unde ideea că nu sunt un bărbat cuminte?
- Glumeam şi eu, încă mă mai alint câte odată ca un copil mai mare. Ştefan ezită un timp că-i dea un răspuns direct. Cuprinse cu o privire critică întreaga încăpere, verificând dacă este ceva în neregulă. Dacă aduna câteva lucruri şi le punea la locul lor, arăta destul de bine.
- Bine, atunci, te aştept la mine. Până atunci să pun apa la fiert pentru cafea.
 - Nu-i nicio grabă. Nu durează prea mult până mă pregătesc să ies din cameră. Unde trebuie să vin?
 - De la recepţie intri pe holul din stânga şi mă găseşti la camera 115, chiar sub camera voastră.
 - Mă descurc eu. Într-un sfert de oră, cel târziu, sunt la tine. Ştefan era intrigat de această vizită neprevăzută. Gloria se precipita. Cum a prins momentul că Dalia nu este cu ea, cum a şi profitat de situaţie şi a trecut la atac direct. Era el oare dispus să-i accepte oferta? Va vedea cum se vor desfăşura discuţiile. Poate că se referea chiar strict la servitul unei cafele, fără niciun gând ascuns. Ridică din nou receptorul şi luă legătura cu barul. Comandă o sticlă de scotch whisky Johnnie Walker şi o alta cu şampanie, de asemeni gheaţă, ceva fructe şi batoane de ciocolată. Adună câteva hârtii de pe biroul existent în garsonieră, mai aranjă câteva lucruri prin cameră, aruncă din nou o privire critică şi constatând că totul este în regulă, reintră în baie să se bărbierească încă o dată în acea zi. Ştia cât de neplăcut este pentru o femeie să fie agresată în timpul unei partide de amor de ţepii unei bărbii nerase. Poate că se grăbeşte cu ideea că vor exista momente de amor. S-a dat cu after shave să îndepărteze posibilitatea de iritare şi îşi luă o bluză albă subţire, cu mâneci până la cot şi un pantalon sport scurt. Auzi o bătaie uşoară la uşă. Credea că a şi apărut Gloria dar era ospătarul care aducea cele comandate barmanului. Aranjă totul pe măsuţa din cameră şi ieşi la fel de discret cum intrase. Ştefan închise uşa ce ducea spre dormitor şi se aşeză într-un fotoliu aruncând o privire spre imaginile difuzate pe televizor. Era un program de ştiri meteo. Se anunţau şi în continuare zile fierbinţi pe litoral, deci era sigur că şi la el va fi afluenţă de turişti. Gloria, gata de plecare, mai aruncă încă o privire critică în oglinda de pe hol, îşi revizui întreaga ţinută, constată că arată destul de bine pentru cei patruzeci şi cinci de ani. Chiar avea o ţinută tinerească şi un corp de invidiat de multe femei de vârsta sa. Toate acestea le obţinea cu multe sacrificii şi cheltuieli financiare, dar acum vedea că merita să o facă.
Închise uşa la cameră şi se îndreptă spre casa scării. Era emoţionată că va fi singură cu Ştefan pentru câtva timp. Nu ştia ce vor discuta şi cum vor evolua lucrurile pe parcurs. Se lăsa ghidată de instinct. Nu avea pregătit un plan anume asupra desfăşurării întâlnirii. Îi venise pur şi simplu să-l sune pe Ştefan dintr-un capriciu de cochetărie feminină. Faptul că a acceptat să se întâlnească la el în cameră în loc să propună un spaţiu public, îi dădea o stare de nelinişte. De fapt, ea a propus aceasta. Ajunsă în faţa uşii garsonierei, simţi cum mici broboane de transpiraţie îi apărură la rădăcina părului, iar palmele i se umeziră. Scoase o batistă şi se şterse repede înainte de a ciocăni. Era emoţionată cu adevărat ca o codană care acceptă să-şi ofere unui bărbat pentru prima dată ofranda purităţii trupeşti. Uşa se deschise şi îl descoperi pe acest bărbat de care simţea că s-a îndrăgostit în ciuda faptului că avea un soţ pe care totuşi îl iubea. Nu ştia ce se întâmplă cu ea şi va lăsa totul în voia sorţii. Fie ce-o fi, dacă este să se creeze o idilă adevărată între ei, pe parcurs va vedea cum va gestiona această situaţie. Avea nevoie să scape de această frustrare a ultimei perioade din căsnicia ei cu Laurenţiu. Nu mai trăiau la fel de intens dragostea ce i-a unit în urmă cu şapte ani.
- Bună seara, Ştefan! Scuză-mi vizita la o oră atât de nepotrivită.
 - Vizitele în locuinţa unui bărbat se fac de obicei la asemenea ore sau mai târziu, nu la cele ale prânzului, răspunse Ştefan vesel. Poftim, intră, hai, cu mai mult curaj. Nu muşc.
 - Aa..., garsoniera ta este ca şi a noastră, spuse ea ca să treacă peste aluziile lui directe referitoare la vizitele nocturne ale unei femei în camera unui bărbat singur.
- Da, sunt la fel până la ultimul etaj. Diferă doar mobilierul şi dotările funcţie de destinaţia dată - pentru protocol sau în circuitul turistic normal.
- Am înţeles. Te-am deranjat? Ce făceai? Erai culcat?
 - Nu, nu, dar nici nu aveam de gând să mai stau mult timp. Am avut o zi proastă din cauza unor funcţionari ai statului rău intenţionaţi. Dar nici eu nu m-am grăbit să le umplu buzunarele ştiind că totul este în regulă din punct de vedere contabil, chiar dacă ei tot au reuşit să mi le golească într-un fel pe ale mele.
 - Ce, ai avut vreun control?
- Da, pe cei de la Garda Financiară. - Oho, ai avut treabă îmi dau seama. Ştiu cum se comportă din proprie experienţă. Când vin în control te privesc ca pe un infractor, nu ca pe un posibil patron corect. La ei totul se limitează doar la furt, evaziuni fiscale, înşelăciune, fals în acte şi aşa mai departe, plus şpaga fără de care nu se poate. Este adevărat, nu toţi procedează aşa, dar…
 - Lasă-i dracu, nu vreau să-mi amintesc de ei. Nu-i prima dată când vin. Or fi pe undeva la plajă cu familia şi au şi ei nevoie să-şi scoată masa şi băutura. Doar nu ai vrea să plătească din propriul lor buzunar. Sunt bugetari, ce dracu. Deci să pun cafeaua la fiert. Ia loc, te rog, pe care fotoliu doreşti. Gloria îşi aranjă pe lângă ea poalele rochiţei şi se aşeză pe marginea fotoliului cel mai apropiat, grijulie să nu şi-o şifoneze, urmărindu-i mişcările bărbatului prin cameră. Când trecea pe lângă ea nu putea să nu-i constate mirosul fin de after shave. Nici nu îi auzea paşii scufundaţi în adâncimea materialului din care era ţesut covorul.
- Ce doreşti mai întâi la cafea. Un scotch cu gheaţă? Sau un pahar cu şampanie?
 - Îmi este de ajuns o cafea. Era doar un pretext să nu rămân singură cu televizorul din cameră. Nu am să te reţin prea mult, să nu te deranjez, doar ţi-am promis.
- Nu mă deranjezi. Chiar îmi face plăcere să beau un păhăruţ cu o doamnă aşa frumoasă şi distinsă.
- Mulţumesc. Ştiu că iar glumeşti...
- Nu, de ce să o fac? Spun doar ce constat şi simt.
- Da, eşti un drăguţ... Scoase dintr-un dulap două pahare şi turnă în ele scotch, apoi puse câte trei cuburi de gheaţă în fiecare. Din acelaşi dulap scoase şi ceştile de cafea şi farfurioarele. Puse câte un şerveţel de hârtie împăturit sub formă de triunghi pe farfurioară, apoi ceaşca peste el. Luă cu grijă caimacul de deasupra cafelei şi-l împărţi în mod egal în cele două ceşti, apoi turnă restul cafelei. Alături de ceaşcă aşeză pliculeţul de zahăr, cutiuţa cu lapte condensat şi linguriţa. Îi înmână Gloriei paharul cu whisky, invitând-o să îl guste.
- Bine ai venit la mine în vizită, spuse el ciocnind paharul de cel al femeii.
- Mă bucur că-ţi face plăcere această vizită neaşteptată şi neplanificată.
- Dar care cinstit să fiu, m-a cam surprins.
- Pur şi simplu mă plictiseam. Era pentru prima dată când rămâneam singură şi nu am fost capabilă să-mi gestionez nici timpul, dar nici starea sufletească.
- De ce? Ce s-a întâmplat cu starea ta sufletească?
- Sincer? Nu ştiu. Am o nelinişte, ceva care atunci când rămân cu mine însămi, nu-mi dă pace. Mă cuprinde o stare de nervozitate care se împrăştie prin tot corpul. Îmi invadează fiecare nerv. Nu pot sta nici două minute într-un loc. Îmi trec prin cap tot felul de gânduri, unele mai năstruşnice decât altele.
- De exemplu?
 - Nu ştiu dacă aş fi capabilă să recunosc şi să povestesc.
- Curaj! Dacă ai nevoie de un duhovnic căruia să i te destăinui, mă pot substitui eu acestuia. Ştiu să-i ascult pe cei ce mi se spovedesc. - Nu cred că se cade...
 - Voi vedea eu ce se cade şi ce nu. Gloria duse din nou paharul la gură şi îşi umezi buzele sale senzuale în lichidul rece şi plăcut aromat. Nu ştia dacă să-l abordeze direct şi să recunoască că s-a îndrăgostit de el ca o şcolăriţă de profesorul său. Simţea cum lichidul îşi făcea efectul şi-i transmitea o senzaţie de căldură prin corp, aşa că-l duse din nou la gură să mai ia o înghiţitură să prindă mai mult curaj. Ştefan îi urmărea cu atenţie gesturile. Îi simţea nervozitatea şi lipsa avântului necesar de a începe discuţia. Vedea cum mâna ce ţinea paharul cu whisky avea un tremur uşor. Poate ar fi bine să o ajute el un pic cu ceva.
- Ai veşti neplăcute de acasă? S-a întâmplat ceva cu soţul tău?
- Aa, nu, nici vorbă, totul este în regulă cu el.
- Atunci? Poate că relaţiile dintre voi nu mai sunt aceleaşi.
- Nu, afacerile merg bine, conturile bancare cresc, ne putem permite orice cheltuială. Dar mă întreb, se merită ca în detrimentul satisfacţiei de a fi iubită, dorită, să simţi că cineva te priveşte ca pe un dar dat de Dumnezeu, să te mulţumeşti doar cu satisfacţia că trăieşti mai bine material? răbufni ea fără să vrea dintr-o dată. Ştefan a sesizat imediat nemulţumirea interlocutoarei sale în privinţa relaţiilor conjugale. I se simţea în glas regretul că este neglijată în ultimul timp de soţ. Să fie oare geloasă şi pe fiica vitregă că tatăl său o iubeşte atât de mult? Sau nemulţumită de faptul că soţul ştiindu-se la adăpost, căsătorit cu femeia pe care şi-o dorise, a uitat repede să-i mai acorde aceeaşi importanţă şi atenţie, dedicându-se exclusiv afacerilor?
 - S-a schimbat ceva în relaţia dintre voi?
- Nu aş putea spune acest lucru. Laurenţiu este un bărbat atent şi un tată excepţional.
- Poate că acum în plină vară, când toţi trag de el, atenţia îi este îndreptată mai mult asupra afacerilor, ţinându-şi familia la adăpost de efectele crizei economice ce bântuie întreaga Europă şi nu numai.
 - Da, dar afacerile nu trebuie să te facă să uiţi de cei din jurul tău care aşteaptă de la tine un strop de afecţiune, răbufni ea cu năduf în suflet.
- Spuneai mai înainte că vă iubeşte şi este atent faţă de voi.
- Parcă tu nu ştii mai bine decât oricine că o femeie mai are nevoie şi de un gest de afecţiune, de o floare, de o vorbă frumoasă, spusă într-un moment de intimitate...
- Da, ai dreptate. Relaţia într-un cuplu este ca nisipul de pe plajă. Cât este linişte şi nu este nicio adiere de vânt, rămâne acolo unde l-a aşezat natura. Cum se stârneşte din senin o boare de vânt, cum începe să se mişte, să se spulbere şi să se împrăştie. Aşa este şi într-o relaţie, chiar şi în căsnicie. Dacă îi porţi de grijă, o respecţi şi îi oferi afecţiune celeilalte persoane, este foarte probabil să rămână aşa cum este. Dar dacă o vei ţine în bătaia vântului, vei fi prea indiferent şi preocupat de alte probleme ce ţie ţi se par prioritare, atunci relaţia îţi va scăpa printre degete şi va fi pierdută.
- Da, poate că asta se întâmplă şi cu noi. Trecem printr-o perioadă de automulţumire. Uităm să mai iubim sau să gândim că cel de lângă noi are nevoie tot timpul să te simtă aproape. Dacă nu te mai simte lângă el, s-ar putea ca gândurile şi sentimentele să i se disipeze şi să caute un alt teren fertil, un alt adăpost, unde să se revitalizeze şi să se reinventeze.
- Nu trebuie să fii tristă. Să sperăm că totul va reveni la normal, că este doar ceva trecător. Nimic nu poate fi pierdut definitiv.
 - Şi dacă în această perioadă de nesiguranţă sentimentală şi de frustrare, descoperi că apare lângă tine o altă persoană care poate să-ţi tulbure liniştea sufletească?
- Atunci încerci să-ţi definitivezi priorităţile. Ce vrei să obţii de la celălalt, fără a risca să pierzi ce deja ai.
- Acest lucru nu-l poţi afla decât în timp. Trebuie să-i dai timpului timp cum ar spune un filosof, ca să le rezolve el singur pe toate aşa cum crede de cuviinţă. Tu poţi doar să hotărăşti ce alegi şi care dintre acestea te avantajează cel mai mult, în acel moment al incertitudinii şi al căutărilor.
- Mda, poate că ai dreptate. Să-i dai timpului timp…, continuă el gânditor.
 - Poate că, fără să vreau, acum am descoperit pe cineva care îmi face sufletul să-mi tresară. Pe cineva ai căror ochi când te privesc, citeşti în ei că-ţi spun cât eşti de frumoasă şi cât de mult te doreşte. Că eşti ca o floare ce se vrea sărutată de vizita albinei în căutarea dulceţei nectarului, că buzele tale sunt însetate de dorinţa sărutului fierbinte. Acei ochi mă fac să-mi doresc să retrăiesc iubirea adevărată. Chiar dacă nu mai sunt atât de tânără, să mă simt iar tânără sufleteşte. Să simt că iubesc şi că sunt din nou iubită.
 - Dar eşti încă o femeie tânără, frumoasă şi oricând vei putea găsi bărbatul care să te iubească cu pasiune.
- Poate că nu am reuşit să-i trezesc acel sentiment care să dezvolte iubirea în sufletul lui. Nu am ştiut să mă fac înţeleasă.
- Poate că te-a înţeles dar nu a avut curajul să facă următorul pas, marjă Ştefan înţelegând aluzia directă a Gloriei.
- Bărbaţii ar trebui să fie mai războinici ca să poată cuceri o redută, chiar şi atunci când consideră că ar fi o cauză pierdută.
 - Da, ai dreptate. Gloria duse din nou paharul la buze. Simţea nevoia unui nou flux de curaj dat de această licoare miraculoasă din pahar, în care încă se mai scăldau două cristale mici de gheaţă.
- Ştii Ştefan, dacă tot suntem la momentul destăinuirilor ca între doi oameni maturi care au trecut în viaţă atât prin necazuri cât şi prin bucurii, mi-aduc aminte de prima noastră întâlnire din Poiană, atunci când ţi-am surprins privirea... doamne şi câte mi-am mai zis atunci! Ce vor să spună aceste priviri scrutătoare? Parcă mă simţeam despuiată în faţa ta şi-mi era ruşine. Simţeam cum mă sfredeleai cu privirile la masă şi-mi scoteai de pe mine fiecare obiect de îmbrăcăminte, cu atâta calm, încât mă simţeam nu numai vulnerabilă, cât mai ales transfigurată de plăcere şi de dorinţă. Şi totul se întâmpla cu o viteză a luminii. Nici nu reuşeam să mă adun, mai ales că se întâmplase şi accidentul Daliei care se afla într-un pat de spital şi despre care nu ştiam nimic. Cât de grav era şi cât suferea în timp ce eu eram cu gândurile rătăcite pe un teren cu nisipuri mişcătoare în care riscam să mă afund.
- Nu te priveam decât admirativ şi cu invidie faţă de bărbatul care putea să te strângă în braţe şi să se bucure de frumuseţea corpului tău, oricând îşi dorea.
 - Chiar? Revenită seara la hotel împreună cu soţul meu, m-am trezit speriată de rătăcirile mele... şi de cele două lumi ce sfâşiau nebune noaptea... alungând liniştea minţii mele. Ce vrajă ai aruncat asupra mea? Ce pot face să ascund cea de-a doua lume în care am rătăcit nebună pentru câteva clipe ce mi s-au părut o eternitate? Poate n-ai să mă crezi! L-am rugat să facă dragoste cu mine în acea noapte, să uit de clipele de rătăcire avute cu câteva ore în urmă.
 - Te cred. Felicitări! Eu doar te-am admirat şi-n gândurile mele ascunse te-am dorit mai mult decât mi-aş fi dorit pe oricare altă femeie. - Ce pot să-ţi răspund decât că simt nevoia de a te lăsa acum să-ţi cobori blândeţea dorinţei tale peste tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineţii ce-mi veghează lunecarea, gândul, simţirea şi aşează asupra mea liniştea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în braţele celui care m-a răscolit precum răscoleşte aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate în larg, ca apoi să se aştearnă liniştea şi pacea peste întreaga întindere de apă. Aşează asupra sufletului meu liniştea măcar pentru o clipă. Ce va urma nu va mai conta. Ştefan lăsă paharul pe măsuţă, o prinse de mână şi o privi cu insistenţă. Descoperise o Gloria incredibilă, necunoscută lui până acum. Credea că ştie multe despre ea, dar că este o romantică incurabilă şi la această vârstă nu s-ar fi gândit niciodată. O femeie care-i vorbea despre luceferi, mare, talazuri, nu putea decât să trăiască într-o relaţie de dragoste furată, tot ce spunea. Nu putea fi decât o iubită şi o amantă ideală, care ştie să se dăruiască şi să primească darurile oferite de iubirea unui bărbat priceput în a oferi plăceri carnale.
- Doamne Gloria, mi-ai dezvăluit în această noapte pe femeia imprevizibilă din tine. Femeia dorită de oricare bărbat. Căutam o orhidee într-o florărie virtuală şi iată că ea se afla fără să ştiu la fereastra mea, întruchipată într-o femeie deosebită. Doar să întind mâna şi să o cuprind pentru a o aduce lângă sufletul meu, să-i savurez delicateţea, să-i admir frumuseţea şi pentru a-i gusta aroma fructului copt şi plin de savoare. Ocoli măsuţa, se apropie în genunchi de fotoliul ei şi-i cuprinse picioarele cu braţele. Îi sărută genunchii, apoi urcă cu sărutările pe pulpele dezgolite de poalele rochiei ce se ridicau tot mai sus cu ajutorul mâinilor sale dibace.
Femeia trăia din plin senzaţiile momentului. Îl mângâie pe păr cu ochii închişi, răsfirându-şi degetele prin cârlionţii săi aspri. Nu avea curajul să şi-i deschidă de teamă să nu se spulbere iluzia că nu trăieşte doar un vis. Gemea uşor de plăcere şoptind cuvinte fără de înţeles. Ştefan se ridică şi-i cuprinse buzele între ale sale şi cu vârful limbii i le despică, pătrunzându-le şi mângâindu-i cerul gurii. Gloria se lăsă purtată de plăcerea senzaţiilor oferite de mângâierile pricepute ale bărbatului de lângă ea. Visa sau trăia aievea tot ce i se întâmplă? Îl luă tandru de gât, îl strânse în braţe şi începu să-i sărute ochii, apoi îşi împreună buzele într-un sărut fără de sfârşit, plin de pasiune, de dăruire şi trăiri interioare. Săruta acest bărbat de parcă era pentru prima şi ultima dată când putea să o facă. După aceea nu mai conta ce se va întâmpla cu viaţa ei. Şi-l dorise de când l-a întâlnit şi iată că i se oferise ocazia de a-şi împlini acest vis nebunesc. Ştefan se aplecă, o ridică uşor în braţe şi porni cu ea spre dormitor. Deschise uşa, în timp ce Gloria îl strângea tandru de gât privindu-l cu drag. - “Cât de frumos este Doamne acest bărbat”, îşi spunea singură. “Şi cât de puternic! Mă poartă ca pe un fulg în braţele sale”! Ajunşi în faţa patului matrimonial, Ştefan o aşeză uşor peste cearceaful de un alb imaculat, cu parfum de flori naturale de pădure. Descoperise şi el detergentul folosit de hotelul din Poiană şi de atunci numai acest tip îl folosea în spălătoria lui. Femeia se ridică în şezut şi postă mâinile în sus, semn că dorea ca Ştefan să o ajute să-şi scoată rochiţa. Bărbatul îi deschise fermoarul din spate şi trase uşor de poalele rochiei, până o eliberă de pe corpul plăcut bronzat al zeiţei din patul său. Da, era frumoasă Gloria şi la patruzeci şi cinci de ani! Nu se observa diferenţa de cinci ani dintre ei. Era la fel de tânără la corp ca şi el. Avea nişte picioare de cadră. Când le răsfiră pentru a se aşeza cât mai comod pe pat, nu putea să nu-l scoată din minţi petecuţul de mătase al bikiniului, nu mai mare ca o frunză de arţar, căzută toamna pe aleile parcului de lângă complexul său. Îşi scoase la rândul său bluza, apoi pantalonul scurt, rămânând în boxeri. Reluă mângâierea acestui trup de femeie ce se răsfăţa în aşternuturile sale, trup ce se merita cercetat cu mare atenţie. Îţi putea oferi toate plăcerile atât la atingerea lui, cât mai ales la admirarea darului natural ce s-a abătut asupra celei ce-l purta. Uneori Creatorul nu este corect cu invenţiile sale - oamenii - dăruind totul unei singure persoane, pricopsindu-le pe altele cu multe imperfecţiuni. Buzele bărbatului începură să atingă cu delicateţe corpul Gloriei, transmiţându-i furnicături ce o îmbătau de plăcere. Chiar, nu mai trăise niciodată aceste senzaţii în întâlnirile cu puţinii bărbaţi care s-au bucurat de corpul şi sentimentele dăruite de ea, sau poate că deja uitase cum este să le percepi. Trăia un vis şi se simţea ca într-o beţie cuprinsă de euforie. Fiecare atingere, era un fior, fiecare fior era un nou vis, totul se schimba, nimic nu era la fel, dar rămânea conştientă că aceste clipe trebuiesc trăite cu intensitate, meritând orice risc. Ştia că riscă în această nebunie, dar nu mai avea timp să se gândească la asta. Nici nu-şi dorea să fie raţională. Îşi dorea să fie iubită şi simţea că este iubită. Fiecare atingere a bărbatului de lângă ea o răvăşea, era o ca nebunie. Se cambra de plăcere, îşi ridica bustul de pe pat şi se lăsa purtată în alte dimensiuni ale simţurilor. Îşi desfăcea picioarele să-l lase pe acest maestru al simţurilor să-i descopere toate necunoscutele. Dispăruseră şi celelalte două textile ce mai acopereau câte ceva din materialul de studiu al bărbatului de lângă ea, dezvelindu-i corpul ca pe un trunchi mlădios de salcie, aflat în adierea vântului de vară. Mângâierile şi sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingăşie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri uşoare şi pline de senzaţii de nedescris în cuvinte.
Buzele lui Ştefan se abătură cu insistenţă asupra sânilor şi mesteca cu grijă între dinţi mameloanele, ca apoi să le liniştească zvâcnetul cu vârful limbii. Le simţea cum se întăresc şi cum tresaltă la fiecare atingere. Gloria îşi lăsă mâinile libere pe lângă corp şi se zvârcolea în pat de plăcere pătrunsă de senzaţii care o transfigurau. Se afla sub greutatea corpului lui Ştefan, care pusese stăpânire peste reduta abandonată fără prea mare luptă. Se considera deja învinsă de posesia din ce în ce mai insistentă a celui care îi controla voinţa. În timp ce buzele gurii îi alerga pe corpul femeii, pe gât, loburile urechii, pe sâni sau în zona ombilicală, cu mâna stângă cobora uşor pe abdomen cu mişcări tandre, masând pielea de pe părţile laterale ale scorburii, imitând o foarfece. Apoi uşor cu degetele pătrunse spre interior, masându-i zona peţiolului şi frunzuliţele interioare printr-o mişcare de sus în jos. Degetele celeilalte mâini se mai jucau cu mugureii sânilor în timp ce gura coborî şi luă locul degetelor, luând cu asalt despicătura dintre pulpele partenerei sale de nebunii, locaş deschis precum o floare îşi desface corola să prindă între petale toate razele de lumină. Gloria savura cu nesaţ senzaţiile date de îndemânarea lui Ştefan care-i mângâia cu vârful limbii frunzuliţele florii sale însetate de iubire, ca apoi să-i absoarbă peţiolul făcând-o pe femeie să tresalte, să geamă şi să-şi înfigă mâna în părul bărbatului dintre pulpe, apăsând cu tărie asupra capului, ca acesta să se afunde tot mai adânc, mai pătrunzător, în necercetata sa scorbură atât de minuţios cum o făcea el - iubitul din nebunia vieţii sale, frumos ca un maur din poveştile cu prinţi arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de plăceri, vise cu întâlniri nebuneşti, ireale, dorite precum pământul îşi doreşte apa pe timp de secetă, când crăpătura uscăciunii se adânceşte tot mai profund, sau noaptea aşteptând apariţia zorilor cu razele soarelui strălucitor, să-i dea lumină şi măreţie. Iată că acum visul său se împlinea şi se bucura de tot ce şi-a putut doar imagina. Niciun partener nu i-a mai trezit aceste senzaţii de fericire, de împlinire ca femeie dornică de iubire, de tandreţe, de fantezie şi de frenezie, de beţie senzuală şi sexuală, într-un joc erotic.
Gloria simţea că face explozie. Îl răsturnă pe Ştefan, se aruncă asupra lui încolăcindu-şi picioarele deasupra şoldurilor sale şi se abătu cu o avalanşă de sărutări pe tot corpul. Îi muşcă buzele, îi muşcă sfârcurile sânilor destul de dureros, fără să ţină cont de acest lucru. Se declanşase în ea o stare animalică încât dorea să devoreze totul. Ştefan se sperie de această parte vulcanică a partenerei sale şi încerca s-o mai tempereze. Se gândea ca a doua zi să nu apară cu cine ştie ce semne pe faţă sau pe corp, în zonele vizibile. O răsturnă la rândul său şi-i cuprinse cu putere mâinile în ale sale, imobilizând-o. O privea cu insistenţă cum se zbate. Era frumoasă Gloria aşa dezlănţuită, cu părul răvăşit peste pernă. Era roşie în obraji şi furioasă că nu poate scăpa din strânsoarea bărbatului. Începea să se calmeze, să se liniştească şi împotrivirea sa cedă. Ştefan se aplecă şi începu să o sărute pe gât, apoi îi prinse lobul urechii între buze şi-l muşca cu delicateţe. Îi sărută ochii apoi coborî cu buzele la întâlnirea cu gura Gloriei. Acum era calmă, liniştită şi întâmpina cu plăcere fiecare mişcare a partenerului, aşa că el a putut pune stăpânire deplină peste reacţiile sale şi-i gusta savoarea buzelor sale senzuale. Ea schiţă un gest de relaxare, de abandonare. Se desfăcu cu toată disponibilitatea pentru a-l primi pe acest bărbat în cea mai fierbinte şi mai mistuitoare zonă a corpului său. Era ca o invitaţie, ca o rugă, pe altarul iubirii. Aştepta cu nerăbdare întâlnirea cea mult visată cu acest bărbat. Pătrunderea în tainica sa intimitate, pentru a-i satisface nevoile de iubire, pentru a-i aduce calmul de care avea nevoie, pentru a-i izbăvi dorinţa de sublim. Ştefan nu mai aşteptă o nouă invitaţie şi lăsă ca cele două corpuri pline de dorinţe ancestrale să se unească. Unirea aduse un strigăt de descătuşare al Gloriei, urmat de alte şi alte din ce în ce mai încete dar pline de semnificaţii. Fiecare mişcarea a bărbatului care cerceta cu atâta asiduitate tainica peşteră fierbinte a femeii, crea stări incomensurabile ambilor parteneri. Era o uniune de corpuri şi senzaţii.
Curgeau râuri de fluid fierbinte prin corpul lor care întâlnindu-se au aprins fitilul ce a produs explozia de nedescris în cele două dimensiuni, transfigurate de plăceri. Muşchii li s-au blocat, corpurile le-au devenit rigide, transpiraţia curgea şiroaie de pe ei, în pofida aerului rece produs de către aparatul de condiţionare, mâinile femeii strângeau cu tărie cearceaful mototolit de trupurile cuprinse de pasiune şi înfrigurare. Gloria a mai apucat să scoată un ţipăt de descătuşare când a simţit că a fost inundată de un lichid fierbinte întâmpinat cu aceeaşi intensitate a orgasmului său. Doar zvâcnirile celor două trupuri aflate în agonie mai aminteau de faptul că între ele s-au dat lupte pline de pasiune şi de trăiri interioare. Amândoi au rămas inerţi unul lângă celălalt.
 - Mulţumesc, Gloria. Ai fost fenomenală. Eşti o femeie fantastică pe care mi-o doresc mereu s-o am în patul meu.
 - Şi tu, dragule, mi-ai dăruit cele mai frumoase momente din viaţă. Eşti eroul meu de care am să-mi amintesc cu mare drag de fiecare dată şi am să-l visez mereu lângă mine, când voi simţi nevoia de sublim.
- Nu ne poate opri nimeni să repetăm această experienţă. Îmi cer scuze, dacă nu am fost poate la înălţimea aşteptărilor tale.
- Nu fi modest. Mi-ai dăruit cele mai intense şi mai netrăite momente din viaţă. Ai fost o experienţă unică şi pentru acest lucru îţi voi fi mereu îndatorată.
 - Mulţumesc. Eşti femeia ideală pentru un bărbat care ştie să aprecieze dragostea şi dăruirea unei partenere de amor. Când te priveam şi mi te imaginam în braţele şi patul meu, aşa mi te-am imaginat.
 - Da? Poate. Păcat că acest lucru nu-l simte şi acel care ar trebui în mod normal să-mi ofere aceste clipe şi căruia eu să-i satisfac toate dorinţele. - Să nu stricăm senzaţionalele momente trăite împreună, punând între noi obstacole morale. Amândoi am ştiut de la început în ce ne implicăm.
- Şi cu Dalia ce ai de gând? lovi Gloria pe neaşteptate cu această întrebare, care căzu ca un trăsnet asupra lui.
- Cu Dalia? Ce-i cu Dalia? încercă el să pareze lovitura subtilă dată de Gloria.
- Sunt convinsă că te place şi nu-ţi este indiferentă.
- Nici nu mi-a trecut prin minte aşa ceva, încercă din nou să pareze lovitura subtilă a femeii. Se citea în glasul ei răutatea celei căreia i se ia un lucru preţios, la care ţine atât de mult. Care vedea un pericol la orizont în calea fericirii sale şi încerca prin toate mijloacele să se apere.
- Am avut o oarecare discuţie cu ea înainte de a sosi la tine şi pe tot parcursul am urmărit evoluţia relaţiilor dintre voi.
- Şi la ce concluzie ai ajuns?
- Deocamdată este confuză, poate de aceea a şi acceptat prezenţa lui Sorin în peisajul ei extern, nu ştiu dacă şi în cel lăuntric.
 - Şi eu cu ce sunt vinovat?
 - Tu? Deocamdată cu nimic, asta nu înseamnă că nu există pericolul de a te implica.
 - Te-ar deranja?
- Vorbeşti serios? Dacă ar fi fost înainte de această noapte, nu ştiu cum aş fi reacţionat, poate mă împăcam cu gândul, mai ales că şi Laurenţiu nu este neapărat împotriva acestei uniuni.
- Da? Nu ştiam că în familia voastră discuţiile despre mine şi posibila mea implicare în viaţa Daliei a fost moment de dezbatere. Mi se părea corect dacă rămâneaţi doar la implicarea de pe Valea Prahovei şi atât.
 - Nu neapărat, doar că eu am sesizat o oarecare atracţie a Daliei faţă de tine şi de aceea am fost cu ochii pe ea tot timpul. Bineînţeles că şi pe tine, mai spuse ea cu un zâmbet fals.
- Şi la ce concluzie ai ajuns? Am vreo şansă?
- Nu fi cinic şi nu-mi răscoli orgoliul. Tocmai că mi te-am dorit pentru mine şi nu pentru ea, mă aflu în patul tău, lângă tine, după nişte clipe trăite cum numai în vis le poţi avea. Dacă ai fantezia necesară, bineînţeles. Se ridică într-o parte, îi luă capul sub braţ şi-l sărută cu pasiune. Din nou se dezlănţui fiara din ea şi-l atacă pe Ştefan cu o mai mare înverşunare. Dorea să ia cât mai mult de la acest bărbat de care nu ştia dacă va mai avea posibilitatea să se apropie.
Era conştientă că nu-i aparţine decât atunci când îl are în braţe şi atunci doar fizic, nu şi mental. El era un om liber. Era pescăruşul care străbate marea din zori şi până-n noapte, bondarul care îşi lua zborul după fiecare popas pe corola florală a unei plante de unde-şi culegea dulceaţa nectarului, ca apoi să pornească în căutarea altor plăceri la fel de dulci. Ştefan se lansă din nou în mrejele jocului erotic, pentru a-i da satisfacţie acestei mame geloasă pe fiica sa vitregă. Desigur că în calculele lui nu intra şi abandonarea gândului de a nu se bucura de plăcerea unui fruct în pârgă plin de arome fine după cum bănuia. Putea să fie o elevă docilă şi dornică de a pătrunde în tainele necunoscute şi pline de suspans ale amorului carnal. Va vedea. Deocamdată are de rezolvat dorinţele unui vulcan în plină erupţie. Şi el se dărui cu toată fiinţa şi priceperea acestui joc carnal care-i dădea mari satisfacţii de bărbat cu experienţă şi deplină maturitate. Odată consumată şi partea a doua a întâlnirii, Gloria se îmbrăcă, îl îmbrăţişă, îl sărută încă odată cu pasiune şi părăsi încăperea. Dorea să ajungă în camera lor înaintea Daliei, pentru ca aceasta să nu bănuiască că în timp ce ea se distra în discotecă, soţia tatălui său i-a făcut o vizită nocturnă celui de care era la rândul ei atrasă.
 - Să ştii că încă nu mi-am spus ultimul cuvânt. Poate va mai apărea la orizont încă o şansă de a mă bucura de prezenţa ta, în asemenea ipostaze.
- Te aştept cu plăcere. M-ar face fericit, mai spuse mai spuse el îi închise uşa când Gloria dispãru dupã colţul holului.

marți, 21 august 2012

ZBORUL SPRE STELE- roman

Dalia se trezi din somnul ce-o doborâse instantaneu şi îşi aruncă privirea asupra patului unde dormea liniştită mama Gloria. I se auzea în respiraţie un şuierat pe care nu-l avusese până acum.
- ”Oare se simte mai bine? Trebuie s-o trezesc şi să o întreb cum se simte, sau să-i las un bilet ca în caz de nevoie să mă sune pe mobil? N-am să mai merg la petrecerea de pe barca lui Ştefan, ci la discoteca Complexului, pentru a fi la nevoie cât mai aproape de ea” S-a îmbrăcat adecvat pentru această seară şi când a ieşit pe uşa garsonierei, l-a sunat pe Ştefan să-l anunţe de situaţia existentă.
- Bună Ştefan. Ce faci?
 - Acasă. Aşteptam telefonul vostru.
- Mama Gloria doarme. Nu am avut curajul să o trezesc, aşa că i-am lăsat un bilet că mă va găsi dacă are nevoie de mine la discoteca de la parter.
 - Ai renunţat la vizita de pe bărcuţă?
- Oo, nu pot să merg acolo. Dacă sună mama şi nu pot veni de urgenţă?
- Crezi că-i atât de grav încât să te sune?
 - Chiar dacă nu-i grav, ea tot va suna să mă anunţe dacă se simte mai bine şi poate veni şi ea, sau ca să mă liniştească şi să-mi văd de programul meu.
- Poate ai dreptate. Ce să-ţi spun? Poate vin şi eu şi dacă totul este în ordine cu Gloria, atunci vom vedea ce putem face ca seara să fie una cât mai reuşită şi de neuitat pentru tine.
 - Ha, ha! Orice seară petrecută pe litoral dacă nu este alterată de evenimente neplăcute, poate fi una memorabilă. Cine ştie ce surpriză îmi poate oferi o vară aflată spre amurgul ei?
- Bine Dalia. Am să sun la discotecă. Mergi direct la bar. Până sosesc eu, vei găsi un scaun liber şi poţi comanda ce-ţi doreşti.
 - Ok! Pa!
Ştefan se schimbă de ţinuta neglijentă în una de bărbat de lume, îşi luă bricheta şi cutia cu ţigările sale din foi de tutun virgin, aromate cu whisky. Închise uşa garsonierei şi coborî la discotecă, nu înainte de a lăsa consemn la recepţie ca în cazul că apar evenimente neprevăzute cum ar fi sosirea unei ambulanţe, să fie anunţat imediat pe telefonul personal. Intrând în discotecă, a descoperit-o imediat pe fată cocoţată pe un scaun de lângă masa barului.
- Bună Dalia. Cum se simte mama ta?
 - Pe bune? Nu ştiu, că am plecat fără să o întreb. Am fugit pur şi simplu lăsând un mic bilet cu textul: "Sună-mă în caz de urgenţă". După cum o ştiu, nu are să o facă, oricât de rău s-ar simţi.
- Atunci ce propui? Vrei să mergem pe barcă?
- De ce atâta insistenţă? Ne putem simţi la fel de bine şi aici, mai ales că avem un spectacol oferit gratuit de către participaţii din club.
- Bine atunci. Ce vrei să bei?
 - Mi-am comandat ceva. Ştii că nu mă dau în vânt după băuturile alcoolice.
- Bine, bei ce doreşti. Haide să mergem la masa mea.
- Oho, ai o masă rezervată?
- Nu fi copilă naivă. În toate cluburile sau localurile cu alimentaţie publică, există cel puţin o masă sau o rezervă pentru patron ori prietenii acestuia.
- Bănuiam eu. Ştefan a luat fata de mână ajutând-o să coboare de pe scaunul înalt din faţa barului, apoi strecurându-şi stânga sub cotul său, o cuprinse de mijloc trăgând-o după el printre trupurile tinerilor aflaţi în calea lor, plini de băutură sau transpiraţie. Simţea deasupra degetelor cum sânul tare tresaltă în timpul mersului, creându-i o furnicare prin tot corpul.
- Dar paharul?... întrebă fata nemulţumită, că abia reuşise să-şi umezească buzele în lichidul dulceag.
- Lasă-l, vine altul mai rece şi mai bun.
Ştefan şoptise barmanului ce băutură să-i pregătească fetei. Era un pervers în acest domeniu. Nu era de condamnat în situaţia de faţă, fata fiind majoră. Cocktailul va fi dulce dar mai alcoolizat, greu sesizabil datorită aromelor sale, de către cea ce-l va consuma. În timp alcoolul îşi va face precis efectul. Ce va urma, va vedea el funcţie de disponibilitatea fetei. Cei doi, aşezaţi într-un separeu de unde aveau în faţă toată panorama discotecii, fără a fi văzuţi, se întreţineau în discuţii diverse. Evitau amândoi de a aminti de Gloria, parcă simţindu-se vinovaţi de faptul că ea stă bolnavă singură în cameră, în timp ce ei se distrau în discotecă. Au ieşit la dans, însă Dalia tremura vizibil de emoţie în braţele lui Ştefan. Acesta o întrebă contrariat:
 - De ce tremuri? Îţi este frig pe o asemenea zăpuşeală?
- Nu, nu, nu mai face asemenea glume cu mine. Sunt foarte emoţionată.
 - De ce? Doar am mai dansat amândoi.
 - Da, dar...
- Doar că era un ring de restaurant unde predominau cei vârstnici ca mine şi ca mama ta, pe când aici sunt doar cei din generaţia ta. Ţi-e ruşine că eşti cu mine?
 - Ce-ţi veni? Vrei să mă superi?
 - Nu, de ce aş face-o? Mie îmi place prezenţa ta şi mă simt bine cu tine. Tu?
- Din cauza asta tremur. De emoţie, nu de ruşine. Nu crezi? Ştefan o strânse în braţe şi o sărută pe creştet. Dalia se plie pe trupul său ca un maieu subţire, pe un corp umed, abia ieşit din baie. Era lipită complet, ca o ventuză. Era inertă. Nu se mai putea mişca. I se blocaseră toţi nervii. A trebuit să o îndepărteze un pic ca să-şi mai poată muta picioarele din loc.
 - Dalia?
- Scuze..., scuză-mă, cred că am o cădere de calciu, sau aşa ceva, nu ştiu ce se întâmplă cu mine..., poate de la băutură…
- Am parte în seara aceasta numai de partenere bolnave? Mă simt frustrat. Ce-i cu tine? - Nu…, te rog…, gata…, mi-a trecut. Fii îngăduitor cu mine, te rog.
 - Ha, ha, tu care te învârteai ca o sfârlează, acum nu mai eşti în stare să faci doi paşi?
- Lasă, lasă, ai să vezi că-mi voi reveni. Poate sunt prea obosită şi surmenată în ultimul timp. Poate că examenele, accidentul, tratamentul, vara asta prea călduroasă, toate şi-au pus la un loc amprenta asupra stării mele fizice.
- Bine atunci, hai la masă să te odihneşti.
- Nu, nu vreau. Gata, sunt în formă. Mă voi adapta muzicii şi ritmului, ai să vezi.
 - Ok! Hai să te văd. Ştefan o eliberă din braţe şi Dalia chiar începu să-şi torsioneze corpul în ritmul muzicii şi al ritmului impus de DJ-ul discotecii. Tot se mai citea o grimasă pe figura sa, care cu timpul dispăru complet. Trecuse ce a fost mai greu şi anume acceptarea psihică a prezenţei doar pentru ea, a celui de care se simţea atât de atrasă. Nu o vedea nimeni şi el era acum numai al ei. Ştefan devenise pentru ea o obsesie. I se întipărise în minte că ea îi aparţine din clipa când i-a salvat viaţa. Dacă atunci când a zburat cu maşina peste parapet direct în prăpastie nu era el, acum ea nu mai exista, deci este a lui. Este a lui aşa cum şi el este în această seară, numai al ei. Aşa îmbrăţişaţi în timpul dansului, nu ştia nici ea cum nu ştia nici Ştefan, că în discotecă se afla şi Gina. Era cu o prietenă venită în concediu şi doreau să se distreze pur şi simplu. L-a văzut pe Ştefan când a intrat şi s-a îndreptat spre fată, ca apoi să se mute împreună în rezerva oficială, dar a dorit să rămână nevăzută. Bineînţeles că nu i-a spus nimic prietenei sale. Atât Dalia cât şi Gloria, nu ştiau nimic despre prezenţa Ginei în viaţa lui Ştefan. Reveniţi la masa lor din rezervă, Dalia s-a repezit direct la paharul plin cu gheaţa ce plutea într-un lichid vâscos multicolor, şi plăcut aromat. Era o cremă delicioasă pe care nu o mai gustase până atunci. Goli aproape jumătate din pahar. Era cald şi îi era sete. Pe măsură ce stăteau de vorbă, devenea tot mai volubilă, mai îndrăzneaţă şi plină de fantezii în vorbire şi gesturi. Băutura lucra în favoarea bărbatului ce i-o oferise.
- Ştefan, spuse ea la un moment dat, făcându-şi vânt cu mâinile ca şi când s-ar răcori, nu ţi se pare că aici este prea cald? Ce zici? Nu-i mai plăcut acum pe malul mării? Să simţi răcoarea nopţii? Cum te răsfaţă briza, mângâindu-ţi trupul înfierbântat de tinereţe şi... ştii tu..., să asculţi ţipătul pescăruşilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare şi mie cald şi desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca aici, oricât de bine ar funcţiona aparatele de aer condiţionat. Acolo există aerosolii marini care îţi purifică plămânii şi apoi e atâta libertate...
 - Da, vreau să mă eliberez de această încorsetare a prezenţei unei mulţimi ce-mi inundă intimitatea sufletească. Vreau să fiu liberă cu mine însămi şi cu dorinţele mele de libertate.
- Atunci să plecăm. O luă de mână, ajutând-o să se ridice de pe taburetul capitonat, apoi cuprinzându-i mijlocelul o strânse lângă trupul său puternic şi ieşiră din discotecă urmăriţi din întuneric de o privire plină de ură. Şi-au îndreptat paşii spre centrul staţiunii, apoi spre aleea care ducea la mare. Acolo exista barca lui, cuibuşorul plutitor de nebunii. Nu-i aminti nimic fetei de intenţiile sale, cum nici fata nu i-a spus de speranţa nemărturisită de a reveni pe barcă. Amândoi aveau aceeaşi dorinţă. De a fi la bordul ambarcaţiunii. S-au oprit la malul marii. Era întuneric, iar marea era luminată doar de razele lunii. Vântul adia uşor, luna-şi etala diamantele în mare, unduindu-se în valurile care dantelau ţărmul cu sărutul lor posesiv. Ştefan îmbrăţişă fata de după umeri. Dalia zâmbi. Se desprinse din îmbrăţişarea lui, se descălţă şi se îndreptă în fugă spre mare cu sandalele în mână. Ştefan o urmărea din priviri şi nu-şi dezlipea ochii de la silueta care stârnea în el senzori greu de stăpânit pentru un bărbat în putere şi experimentat ca el. Se aşeză pe nisip, lipindu-şi spatele de zidul digului din beton.
Dalia alerga de-a lungul plajei prin apa ce-i răcorea picioarele. Vântul îi răsfira pletele. În razele lunii i se profila bustul bine format şi arcul parcă sculptat al şoldurilor rotunde. Ca hipnotizată de frumuseţea mării, păşi în apă, ţinând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ştefan înghiţi în sec observând cum apa acoperea trupul Daliei până la şolduri. Când o văzu ieşind, simţi boabe de mercur cum i se plimbă pe şira spinării. Imaginea acelei fete, voluptatea formelor acoperite doar de voalul bluzei ude, lipită de trup, rozetele sânilor zgribuliţi de vântul rece al nopţii, îl făcură să-şi dorească pe loc acea făptură. Se lipi de spatele ei rece şi ud şi îi încercui umerii cu braţele, sărutându-i gâtul.
- Mmmm! Dalia se întoarse lasciv către el şi îl îmbrăţişă. Era frumoasă în lumina lunii, mai ales când zâmbea. În obraji, două gropiţe se cuibăreau obraznic, dându-i un aer adolescentin. Ştefan nu rezistă tentaţiei, îşi lipi buzele de ale ei, aşteptând ca următorul pas să-l facă fata. Văzând că acest lucru nu se întâmplă, continuă să tatoneze, să se înfrupte. Uşor, uşor gura îi era acaparată de pasiune, frământată, până când ea se abandonă în braţele lui. Dalia simţi cum o ridică uşor şi se deplasează către digul pe care tocmai el îl abandonase când o văzu ieşind din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din braţe.
- Ce faci? Şopti nedumerită? N-avem voie... El îi acoperi gura cu un sărut pătimaş. Înlănţuiţi într-o îmbrăţişare tandră de îndrăgostiţi, răcoriţi de adierea vântului ce încreţea valurile mării, păşeau pe dig ca doi soldăţei în timpul defilării. Având paşii mai mici, la un moment dat Dalia zgribulită de frig, îl călcă pe Ştefan pe picior. - Scuză-mă. Nu a fost cu intenţie. Te-a durut?
- Au, ce mă doare... Cred că mi l-ai învineţit, glumi el mimând durerea.
- Nu mai râde de mine. Bine, uite, dacă vrei, îţi recompensez suferinţa cu un pupic. Ce zici, este un preţ corect? - Doar cu un pupic? Dar ce mă doare... se văita el în continuare.
- Bine... răule. Cu un sărut atunci. Eşti mulţumit?
- Aşa mai merge şi o cuprinse din nou în braţe, o ridică să-i ajungă gura până la buzele lui dornice de a se juca cu asemenea fragă coaptă şi plină de arome. Îi muşcă cu fineţe buzele date cu strugurel să i le protejeze de efectele soarelui de vară, dar şi parfumate de aromele cocktailului consumat în discotecă, cu miros de ananas şi de alte fructe exotice. Dalia îşi prinse cu putere ambele braţe în jurul gâtului lui Ştefan ca pentru orice i s-ar fi întâmplat, să nu cadă, neavând de gând să se elibereze de trupul său, unde credea că va găsi stabilitate, chiar dacă forţa picioarelor o va părăsi. Ştefan, îi pătrunse intimitatea gurii cu limba lui neliniştită, iar căuşul palmei îi masa cu delicateţe sânul nervos şi în continuă întărire. Mugurul începea să-i străpungă pânza subţire tinzând să-i iasă din cupa sutienului. La acest lucru contribui Ştefan, care-l prinse între buricele degetelor şi-l alinta creându-i posesoarei gemete de plăcere. Dalia simţea cum se umezeşte din ce în ce mai mult. Era un fenomen pe care-l trăia pentru prima dată. Se abandonă în braţele bărbatului ce pusese stăpânire peste voinţa şi corpul ei, răspunzându-i la sărutări. Doar noaptea plină cu stele şi vântul care bătea necontenit, le mai răcorea temperamentul. Ştefan o luă din nou în braţe şi o duse la capătul digului de beton ce se înfigea adânc în mare. Mai departe se reliefau siluetele mai multor ambarcaţiuni ancorate în larg. O aşeză cu şezutul pe balustrada digului şi apoi scoase telefonul sunând în noapte.
- Alo! Vino să mă iei de la capătul digului. Dalia nu auzi ce i se răspunse bărbatului în braţele căruia se simţea atât de bine. Nici nu-l întrebă unde o va duce şi nici ce are de gând cu ea. Nu îşi mai aparţinea de mult timp, fiind a acestui bărbat care devenise stăpân peste voinţa sa. Peste câteva minute s-a apropiat de dig barca care-i mai luase şi atunci când au plecat la Vamă. Ca şi atunci, tânărul după ce i-a debarcat pe vaporaş, a plecat spre mal cu bărcuţa lui din cauciuc. I se auzea motorul cum se îndepărtează. Va reveni numai atunci când va fi chemat de patron.
Bărbatul îşi luă iubita în braţe şi coborî cu ea spre cabina din interiorul bărcii, pe care Dalia o admirase atât de mult şi la care se gândise cu nostalgie cum ar fi să se vadă îmbrăţişată de albeaţa cearceafurilor de pe patul destul de larg şi confortabil. Ştefan scoase o sticlă cu şampanie din mini barul din salon, deschise dulapul de deasupra lui, luă două din cupele cunoscute Daliei de data trecută şi le umplu cu băutura spumantă şi plăcut aromată, parfum dat de un anumit soi de strugure, necunoscut ei.
- Bine ai revenit pe bărcuţa mea.
- Mă bucur că o revăd. Îmi doream atât de mult să o mai vizitez înainte de a pleca acasă...
- Suntem doi oameni majori şi ne asumăm cele ce vrem să facem, fără niciun regret sper.
- Nu ştiu ce vom face, dar ştiu că m-am simţit bine în braţele tale, răspunse şoptit fata ruşinată de starea sa. Ştefan a cuprins-o cu paharul în mână de după gât, îi apropie capul de al său şi puse din nou stăpânire peste gura fetei. Dalia participa şi ea cu plăcere la această uniune de sentimente şi senzaţii. Apucase să guste din aroma cupei cu şampanie şi acum parcă simţea şi mai puternic mirosul de strugure parfumat. Era şi ea ca o boabă de strugure ajunsă la maturitate deplină, gata să fie culeasă, pentru a da aromă şi savoare celui ce se va înfrupta din fructul său pur şi bine copt. Bărbatul îşi abandonă paharul pe blatul barului şi luă cu asalt reduta tânără şi fără de apărare. O apropie de el, cu o mână ţinând-o de după mijloc, iar cu cealaltă coborî să inspecteze ce ascunde sub pantaloni scurţi, la încheietura picioarelor. Introducând mâna pe sub bikini, îi simţea tresăririle involuntare la fiecare atingere a fântâniţei. Îşi dădea seama că nu mulţi bărbaţi s-au bucurat de acest privilegiu. Ochii Daliei rătăceau la început pe tavanul cabinei. Coborâră apoi să vadă tot ce face el şi cum se abandonează ea în braţele acestui "călău" care o "torturează" atât de plăcut. Erau senzaţii pe care le trăia pentru prima dată şi nu dorea să piardă nimic din ce se putea întâmpla atât de interesant cu ea în această noapte. Fără voinţa sa picioarele i se depărtau singure, lăsându-l pe "agresor" să-i invadeze cât mai mult intimitatea neîntinată de nimeni până în această noapte de vis. Ştefan nu se lăsă invitat de mai multe ori şi luă cu asalt corpul fetei. O ridică în braţe şi o depuse ca pe o ofrandă preţioasă, peste fineţea lenjeriei albe de pe cuşetă. Dalia se aşeză comod aşteptând cuminte noi mângâieri, noi sărutări şi alintări pe care nu le mai trăise şi nici nu cunoscuse intensitatea acestor senzaţii declanşate de mişcarea ritmică a bărbatului care o „molesta” atât de tandru. Mâna bărbatului se ascunse între pulpele fetei şi începu să-i maseze fântâniţa complet umezită de poftă. Capul ei se plimba dintr-o parte în alta, murmurând cuvinte fără de şir, încercări slabe de împotrivire, însă mâna i se înfipse peste cea a „agresorului”, apăsând-o şi mai tare peste muncelul de la îmbinarea pulpelor. O făcea inconştient, din dorinţa de a simţi şi mai profundă această presiune. Simţi cum pe sub bikini a apărut un intrus care începu să-i mângâie nemilos de dulce mugurelul ce a stat atâţia ani cuminte, devenind dintr-o dată nervos din cale afară. Strânse picioarele fără să vrea şi apoi le desfăcu cu repeziciune din nou. Dispăruse farmecul acelei mişcări continue care făcea să-i alerge sângele înfierbântat, prin tot corpul. Dorea din nou să pună stăpânire peste voinţa sa.
- Ştefan, ce-mi faci? Te rog, lasă-mă... Eşti singurul bărbat care îmi face aşa ceva. Nimeni nu a mai putut să-mi invadeze intimitatea cu mângâierile sale. Sunt încă pură şi nu ştiu dacă sunt pregătită să schimb această stare, chiar ştiind că pot face fericit pe cineva atât de drag mie. Bărbatul auzind mărturisirea fetei, că este prima dată în compania unui partener de joacă erotică, începu s-o sărute cu mai multă pasiune, dezvelindu-i bustul ridicându-i bluza şi sărutându-i frumuseţea sânilor dezvoltaţi ca două portocale pline de savoare. Se repezi flămând şi excitat asupra lor, mestecând între dinţi micuţele turnuleţe ridicate ca nişte mâţişori de salcie aduşi la altar de Sărbătoarea Floriilor.
Corpul Daliei mirosea a zmeură coaptă, plină de aromă şi de prospeţimea tinereţii sale. Avea carnea tare, acoperită cu o nuanţă de maro uniform aşezată pe tot corpul, culoare căpătată de la zilele de plajă. Doar sânii şi petecuţul din zona bikinilor făcea contrast cu restul. O ridică de trunchi şi-i scoase tricoul. Dalia nu avea nicio reacţie de împotrivire. Dispăru şi sutienul şi acum cele două moviliţe jucăuşe se mişcau într-un dans fără de reguli la fiecare mişcare a fetei. Dispăru în acelaşi mod şi pantalonii, apoi bikinii. Din pudicitate fata se acoperi peste pulpe cu cearceaful, iar sânii şi-i acoperi cu braţele. Era totuşi atentă la mişcările de eliberare a bărbatului de propriile sale haine. Simţi în curiozitatea sa un gest de perversitate. Nu mai văzuse un bărbat dezbrăcat decât prin filme sau reviste. Corpul lui Ştefan era ca al unui atlet antic. Muşchii pectorali se mişcau la orice gest al braţelor. Era adorabil şi excitant aşa cum apărea gol în faţa ei. El luă din nou paharele şi le umplu cu şampanie. Apoi o ajută pe Dalia să se ridice şi îi înmână cupa din care săreau picături de rouă adunată dintr-un bob de strugure bine copt şi aromat. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa şi îşi lăsa capul pe perna peste care i se răsfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor şi îşi lăsa mâinile să-i cadă de-a lungul corpului. Se simţea ameţită de la băutură. Aştepta ca iubitul să o aducă din nou la extazul în care se aflase câteva momente mai devreme şi care se estompase odată cu dezbrăcarea şi golirea cupei de şampanie. Efectul băuturii îi cobora cu insistenţă până în vârful degetelor de la picioare. O furnica şi o excita. Îşi strânse picioarele. Se chirci în mijlocul patului, strângându-şi cu braţele genunchii, urmărindu-i atentă mişcările lui Ştefan. Aştepta. El se alătură fetei pe întinderea cuşetei. Îi desfăcu cu uşurinţă mâinile şi o acoperi din nou cu sărutări pe corp, pe sâni, pe gură, cercetând-o cu mişcarea limbii, simţindu-i răspunsul voluntar. Fata îl cuprinse cu braţul de după gât ţinându-l captiv la sânul său, destinzându-şi torsul. Se lipi strâns de el, excitată de pulsaţiile simţite în zona fântâniţei.
Apoi el întinse mâna, luă sticla cu şampanie şi picură ambrozia cu stele de aur, printre sânii fetei, culegând-o cu buzele din gropiţa ombilicală. Lăsă sticla la locul ei şi cu cealaltă mână îi mângâia cu tandreţe corpul zvelt, aplicând peceţi fierbinţi cu buzele umezite de picăturile de şampanie adunată dintre pulpe. Fata avea un corp frumos, dornic de alintări, de aceea mâinile sale erau într-o continuă mişcare, ca şi buzele ce se afundară între picioarele fetei mângâindu-i adâncitura eliberată de mătasea pubiană şi umezită cu şampanie. Buzele flămânde ale bărbatului luă cu asalt această zonă erogenă, cotrobăind cu vârful limbii printre micuţele dune, într-un joc ritmic plin de energie, aducând-o pe Dalia într-o stare de extaz sinonimă cu exaltarea. Fata îşi ridică bustul de pe pat şi cum se afla în şezut, apăsă cu toată puterea de care era capabilă, pe capul bărbatului ascuns între pulpele sale, scoţând un ţipăt de plăcere. Îi dăruia acestuia definitiv bijuteria sa preţioasă primită de la natură. Simţea că este gata de juisare şi că drum de renunţare nu mai există. A păşit pe drumul pierzaniei şi nu va căuta calea de întoarcere, aşa că îl invita pe Ştefan să se bucure de toată abandonarea ei voluntară, aşteptând să-i dăruiască plăceri de care să-şi amintească mereu cu dorinţa repetării lor. Din auzite prin liceu ştia că prima întâlnire va fi dureroasă, însă avea încredere în experienţa lui Ştefan. Va şti să o facă să treacă cât mai uşor peste această primă întâlnire neplăcută a actului erotic. Ştefan ridicându-şi capul, părăsi fântâniţa Daliei plină de dorinţe, retrăgându-se dintre pulpele aflate într-o mişcare continuă, reluându-şi joaca cu arătătorul în aceeaşi zonă, mângâindu-i mugurelul neastâmpărat, iar cu buzele sărutându-i fiecare porţiune a pielii catifelate. Urcă spre sâni, apoi îi acoperi ochii cu sărutări, sau gâdilându-i lobii urechilor cu vârful limbii. Se ridică până ce acoperi în întregime trupul fragil şi armonios al fetei, cu masivitatea corpului său, susţinându-şi-l în mâinile-i puternice.
Pendulul bătea nerăbdător la intrarea în clopoţelul de argint, gata să scoată cele mai acute sunete. Dalia era pierdută, dar şi nerăbdătoare. Abia aştepta să simtă vibraţia arcuşului deasupra coardelor violinei sale, iar cele două instrumente bine acordate, să dea naştere celei mai divine muzici. Simţi cum acesta apasă şi încearcă primul lor acord. Intenţia fetei a fost de a se feri din calea invadări, deturnând direcţia invadatorului, mutându-i presiunea asupra pulpei, însă o mână dibace corectă traiectoria. Primi asigurarea că totul va fi uşor şi fără de durere. Viola sa era perfect pregătită să-i primească arcuşul, iar acesta începu să alunece cu fiecare mişcare contrată instinctual de parteneră. Simţi o durere ca înţepătura unei injecţii, iar la scâncetul ei a urmat o staţionare, apoi uşor, uşor, mecanismul s-a repus în mişcare, însoţit de fiecare dată de o onomatopee rostită de durere la început, care mai târziu a fost înlocuită de plăcerea percepută de fată, plăcere ce creştea pe moment ce ritmicitatea celor două corpuri se armoniza din ce în ce mai bine. Depărtările şi revenirile celor doi creau noi senzaţii ce-i transportau în lumea visurilor şi a exaltării. Daliei nu-i venea să creadă că s-a dăruit acestui bărbat frumos ca un zeu antic. Era mândră că a făcut-o cu el acum şi nu cu vreun coleg din timpul liceului sau al facultăţii. A trăit în noaptea aceasta sublimul. Va plânge poate la consumarea în întregime a deliciului, dar va plânge de bucurie. Este o femeie de acum şi se consideră o femeie fericită că s-a dăruit din dragoste acestui bărbat de care este legată prin însăşi viaţa ce i-a dăruit-o el în râpa de la Timişul de Sus. Când amândoi se eliberară de tensiunea acumulată în timpul pasionantei uniri, Dalia simţi cum i se prelinse printre pulpe un firicel de lichid călduţ. Se atinse cu mâna şi descoperi că puritatea sa şi-a lăsat ofranda roşie peste cearceafurile imaculate de pe patul din interiorul bărcii lui Ştefan. Era aşa cum visase cândva, petale roşii de trandafir, presărate peste albul imaculat al unei rochii de mireasă. Da, era mireasă în această noapte şi era fericită. Oricare curs va lua Oricare curs va lua relaþia cu Ştefan, el va fi mereu cel cãruia a dorit sã i se dãruiascã. A fost alegerea şi hotãrârea ei, indiferent ce va urma dupã aceasta. Era primul sãu iubit cãruia a avut curajul sã-i încredinţeze nestemata sa, pentru a o prelucra, a o şlefui şi a o reda iubirii în toatã plenitudinea splendorii sale.
 - Stefan, dacã pânã acum tu m-ai sãrutat şi eu doar ţi-am rãspuns, acum te rog sã te apropii, sã pot a te sãruta şi eu. Dacã vei dori sã-mi rãspunzi, este problema şi voinţa ta, eu nu te voi obliga. Ţi-am dãruit curãţenia şi puritatea mea sufleteascã, alãturi de cea fizicã şi am fãcut acest lucru cu iubire şi din convingerea cã noi suntem douã suflete pereche nu prin dorinţa de a continua sã fim împreunã, ci prin destinul care ne-a dat întâlnire într-un miez de noapte, în sãlbãticia unei râpe. Acolo ne-a unit Universul pentru veşnicie şi eu voi rãmâne mereu legatã de acesta. Ce s-a întâmplat cu noi în aceastã noapte este darul meu, pe care nu-l regret şi pe care tu poţi sã-l pãstrezi mereu în suflet sau poţi doar sã-ţi aminteşti cã ai fost unicul care ai gustat din puritatea mea. Îl prinse de gât, îşi apropie gura de a sa şi începu sã-l muşte uşor de buze, ascunzându-şi vârful limbii printre dinţii lui ascuţiţi.
Ştefan nu se lãsã prea mult rugat şi declanşã din nou lupta plãcutã dintre douã corpuri şi fiinţe dornice de iubire şi de pasiune. De data aceasta cei doi şi-au acordat reciproc mai mult timp plãcerilor armonizându-şi mişcãrile. Dalia începuse sã pãtrundã taina jocului erotic şi al senzaţiilor de sublim pe care ţi le poate oferi acesta. Era o necunoscutã care acum o fãcea atât de fericitã. Niciodatã nu a crezut cã aceastã joacã îţi poate purifica organismul şi ţi-l poate umple cu bucurie şi fericire. Simţea cã trãieşte supranaturalul şi se lãsã vrãjitã tot mai mult de aceste senzaţii, rãspunzând cu aceleaşi mişcãri şi gesturi celui care-i era partener de nebunii în aceastã noapte de vis şi de neuitat. Când preludiul, început de fatã şi continuat de bãrbat, se finalizã printr-o declanşare ancestralã a fluidelor zãmislitoare de noi vieţi, iar cei doi se relaxau unul lângã celãlalt, Dalia, fãrã sã vrea, îşi aruncã ochii peste ceasul prins pe perete vãzând ce ora este. O apucã teama cã posibil mama Gloria este treazã şi o aşteaptã panicatã în camerã. Se mira totuşi cã nu a sunat pânã la aceastã orã.
- Ştefan, te rog dacã poţi sã mã duci la hotel înainte ca mama Gloria sã afle ce pocinog am fãcut în noaptea asta.
- Nu ai fãcut niciun pocinog. Eşti doar o altã fatã. Eşti o femeie care s-a dãruit pe altarul iubirii şi eu am fost fericitul care a primit acest dar divin. Voi suna imediat sã vinã dupã noi şi într-un sfert de orã eşti în camerã. Sper sã nu te dai de gol în faţa mamei tale. Spui cã nu m-ai întâlnit şi cã ai fost singurã la discotecã, apoi ai revenit în camerã. Cine ştie, poate ai norocul sã fi dormit tot timpul cât ai fost plecatã.
- Crezi? Nu am eu acest noroc.
- Ştii cã eşti o fatã foarte norocoasã.
- Bine, dacã spui tu. Dã telefon pânã mã îmbrac. Dupã un sfert de orã, Dalia era în camerã. Mama Gloria dormea dusã. Trezindu-se şi vãzând cã fata nu este în pat, a luat o pastilã de somnifer şi alta de paracetamol, care au jutat-o să se liniştească şi să se odihnească toată noaptea.